bolile si tratamentele recomandate!!!!!! Boli Iepuri
Descriere album: Boli iepuri-important
BOLILE IEPURILOR DE CASĂ
Cum apar bolile?
1.Generalităţi:
Iepurii sănatoşi dovedesc funcţionarea perfectă a tuturor organelor.Ei percep mediul înconjurător, reacționează la stimulii exteriori, mănâncă normal, excrementele sunt formate,aleargă de jur împrejur, gestaţia, fătarea și creşterea puilor decurge normal,în adăpost nu se aude niciun strănut, nicio urmă de guturai, blana nu prezintă nicio urmă de murdărie. Un iepure sănătos se dezvoltă foarte bine când trăieşte singur în boxa lui, atunci când avem o crescătorie de iepuri de rasă.
Izbucnirea bolii depinde de anumiţi factori, din care amintim:
-constituţia generală a animalului
-predispoziţia la anumite îmbolnaviri
-influenţa (efectul) cauzelor patologice interne şi externe.
Ca şi la celelalte mamifere şi la iepuri există un sistem complex de apărare împotriva îmbolnăvirilor care se află într-un anumit echilibru cu mediul. Acest echilibru poate fi uşor tulburat,ajungându-se la îmbolnăvire. De exemplu, aproape toţi iepurii pot fi atacaţi de coccidii,fără însă ca îmbolnăvirea să se producă: între parazit şi gazdă se stabileşte un echilibru. Stresul cauzat de o fătare dificilă sau de o proastă climatizare în grajd tulbură acest echhilibru, coccidiile se pot înmulţi în organism, fiindcă apărarea organismului nu mai poate face faţă, apărând coccidioza.
La apariţia unei asemenea boli participă de obicei mai mulţi factori;se vorbeşte de o origine multifactorială a bolii. Sistemul de apărare reacţionează, pe de-o parte cu multă sensibilitate la factorii atavici, pe de altă parte, ele sunt în stare să apere organismul de boli, proces în care se formează substanţe de apărare specifice şi nespecifice.
Rezistența la o substanță care nu este proprie corpului (viruși,bacterii), duce la o activare a sistemului imunitar și la formarea substanțelor de apărare specifice. Acest proces poate fi declanșat și prin vaccinare, administrandu-se animalului un agent patogen într-o formă slabă sau anihilată. Corpul produce, astfel, substanțe de apărare specifice împotriva acestor agenți patogeni care o să apere organismull de bolile produse de agenții respectivi, dând corpului o imunitate deplină.
2. Cauzele bolilor şi controlul sănătăţii
Bolile se exprimă prin simptome, cum ar fi:
-hrana rămâne neconsumată;
-excremente moi,diaree;
-balonări;
-zgomote în piept, nări acoperite cu mucozităţi;
-poziţia strâmbă a capului,tulburări de echilibru;
-secreţii oculare;
-pierderi de greutate,slăbire;
-răni ale pielii, inflamaţii dermatice,abcese;
-căderea părului;
-modificari ale mamelelor;
-modificări ale organelor genitale;
Cauzele bolilor pot fi:
-deficienţe ereditare;
-carenţe nutriţionale;
-deficienţe în întreţinerea animalelor;
-infecţii cu viruşi, bacterii, ciuperci sau paraziţi pluricelulari;
-intoxicaţii;
-răniri;
Sunt importante:
-observarea exactă și controlul regulat al animalelor;
-corecta evaluare a simptomelor bolii, să nu se tergiverseze stabilirea diagnosticului;
-măsuri terapeutice luate de timpuriu;
Erori de intreţinere: bolile cauzate de întreţinerea deficitară a iepurilor au drept cauze:
-frigul (pune în pericol mai ales puii)
-căldura excesiva;
-gaze toxice în amenajări complet închise şi fără aerisire;
-aglomeraţie în cuşti;
-curăţenie deficitară şi dezinfecţie insuficientă a grajdului sau cuştii;
Bolile infecţioase apar prin:
-directa vătămare a organelor individuale sau a întregului organism (îmbolnăvire generală) de către
agenţii patogeni;
-formarea toxinelor prin acţiunea agenţilor patogeni;
Pentru a recunoaşte boala (a stabili diagnosticul) ar trebui să se ia în considerare factorii posibili de
influenţă şi simptomele bolii.
Pentru a ajunge la un diagnostic mai sigur al unei boli sunt necesare probe şi analize de laborator.
Probe bacteriologice:
-prelevate cu tampoane din nas,ochi,faringe,urechi,excremente,lichid vaginal,conţinut abcese.
-probe de lapte,excremente,spermă,piele.(recoltate in recipiente sterile,incasabile şi etanşe)
-organe sau părţi de organe ale animalelor sacrificate.
Probe pentru analize parazitologice:
-probe de excremente (luate în stare proaspată,în recipienţi sterili)
-probe de piele şi păr.
I. BOLILE VIROTICE
Numim infecţie sau contaminare apariţia,fixarea şi înmulţirea agenţilor patogeni în organismul gazdă.
I.1.Mixomatoza
Este o boală infecţioasă virală deosebit de gravă, caracterizată prin prezenţa unor pseudotumori (mixoame)
pe pielea capului şi pe organele genitale.
Boala are caracter contagios, transmiterea bolii de la animalul bolnav la cel sănătos se face prin intermediul
insectelor (ţânţari, pureci, muşte). Primul simptom este conjunctivita. De la început boala evoluează cu :
- febră şi lipsa poftei de mâncare urmate de apariţia tumorilor mai ales pe bot, urechi şi în jurul
ochilor, capul luând aspect de "cap de leu"
- ulterior tumorile apar şi la nivelul organelor genitale
- nodulii se pot generaliza pe tot corpul, iepurele este slăbit şi cu tulburări respiratorii
În cazurile cele mai grave, iepurele moare în 2-10 zile de la debutul bolii. Există cazuri în care boala se prelungeşte până la 2-4 săptămâni, timp în care iepurele slăbeşte. În acest caz fie moare, fie tumorile se crustizează şi se elimină (în cazul aplicarii unui tratament adecvat). Există posibilitatea ca în cazul unor iepuri mai rezistenti, sau a iepurilor proveniţi din mame vaccinate, să apară puţine tumori mai ales in zona capului, care se vindecă rapid. Există şi o posibilitate ca boala să evolueze fără tumori. La femele poate să apară avortul sau sterilitatea. Nu există un tratament eficace. Singura modalitate de prevenire a bolii este vaccinarea iepurilor începind cu lunile aprilie-mai, când începe sezonul cald, prielnic apariţiei insectelor .
Tratament si prevenire: tratamentul formei acute a bolii nu are şanse.Vaccinarea se face in zonele acute periclitate, înaintea începerii anotimpului călduros.În crescatoriile afectate se face vaccinarea de nececesitate la toate animalele,dobândindu-se o imunitate la animalele sănătoase de cca. 6 luni. Cu scop preventiv se efectuează vaccinari cu suspensii de virus al fibromului Shope ce va asigura o imunitate a animalelor de 2-5 luni.
Măsuri pentru împiedicarea răspândirii bolii şi contaminării:
-sacrificarea animalelor bolnave
-curătarea şi dezinfecţia grajdurilor
-combaterea insectelor
I.2.Boala hemoragica a iepurilor (Septicemia Virală, Rabbit Haemorrhagic Disease-
RHD, epidemia chinezească)
Apărută prima dată în China sub numele de “epidemia chinezească” la iepurii de rasă Angora importaţi din Germania, este cunoscută şi diagnosticată din 1988 în Germania şi duce adesea, prin evoluţia rapidă a bolii,la moartea tuturor iepurilor din fermă. Contaminarea animalelor expuse are loc prin consumarea viruşilor eliminaţi de către animalele bolnave sau prin intermediul mâncării contaminate. Perioada de contaminare şi până la apariţia primelor cazuri mortale sau semne de boală este de1-3 zile. Este produsă de un virus din familia Caliciviridae.
Sunt sensibili iepurii din toate rasele, îndeosebi cei după vârsta de 2 luni. Surse de infestare : iepurii bolnavi care contaminează apa, furajele, obiectele dinjur, mijloacele de transport, persoane. Insectele hematofage pot transmite prin înţepătură virusul de la animalul bolnav la cel sănatos. Frecvenţa cea mai mare a bolii este în perioada mai-octombrie.
Simptome :
În forma supraacută boala debutează brusc deobicei fără semne clinice . Iepurii mor in proportie de 100%. Sunt cunoscute trei forme ale bolii:
1. Fără simptome anterioare de boală,animalele se prăbusesc,ţipă şi se sufocă cu hemoragii nazale.
2. Iepurii manifestă o uşoară ameţeală,devin neliniştiti,respiră greu şi mor în urma hemoragiilor, în special
nazale.
3. O formă blândă de evoluţie decurge printr-o tulburare temporară a stării de sănătate generală, neevoluând în RHD.
Rata mortălităţii este la început foarte mare; analizand animalele moarte,pot fi recunoscute schimbări tipice ale organelor printre care sângerari ale plâmânilor şi ale mucoasei traheale. Agentul patogen aparţine viruşilor Picorna,care apar şi la alte mamifere. Preventiv,se face un vaccin în regiunile periclitate.Puii se vaccinează cel tarziu la 6-7 săptămâni.O vaccinare făcută cu cel putin 14 zile şi cel mult 6 luni înainte de expoziţie protejează animalele de contaminare.O carantină de cel puţin 14 zile a animalelor achiziţionate,o interdicţie a animalelor si persoanelor străine în fermă,ca şi evitarea contactului cu ceilalţi iepuri pot împiedica îmbolnăvirea în propria fermă.
I.3.Leucoza ( Limfadenoza, Limfosarcomatoza)
Este o infecţie virală ce duce la o transformare tumorală a organelor interne,făcându-si apariţia izolat în adăposturile cu iepuri.Contaminarea cu agentul patogen al leucozei se poate realiza deja de la mamă în timpul gestatiei.Boala poate apare la iepurii adulţi,maturizaţi sexual,prin combinaţia unor factori diverşi printre care şi cel erditar.Uneori boala se cronicizează, animalul slăbeşte lent,îi piere pofta de mâncare şi dorinţa de mişcare. Dupa apariţia bolii animalele mor cel tarziu în cca. 2 săptămâni. Simptomele exterioare recognoscibile pot fi nodulii limfatici măriţi. Tratamentul animalelor bolnave nu are şanse de reusită. Factorii moşteniti au o însemnătate reconoscută în declanşarea bolii; animalele din locurile unde s-a manifestat leucoza nu trebuie folosite la reproducţie. Mai rar întâlnim:Turbarea,variola iepurilor,fibromatoza,boala lui Aujesczky,boala Bornasch.
II. INFECŢII BACTERIENE
La apariţia şi la declanşarea bolilor bacteriene contribuie de regulă mai mulţi factori patogeni:
-întreţinerea deficitară
-climatizare proastă,curent,o mare concentrare de gaze toxice
-greşeli de furajare sau lipsa hranei;
-paraziţi
-gestaţia şi fătarea
Unii factori auxiliari slăbesc rezistenţa organismului astfel încat ocurenţa bolilor este sporită. Agenţii patogeni care în mod normal nu duc la îmbolnăviri pot înfrânge rezistenţa organismului şi declanşa simptomele
bolii.Pe lângă combaterea agenţilor patogeni trebuie recunoscuţi şi înlăturaţi şi factorii favorizanţi ai bolii.
II.1 Pasteuruloza
-poziţia strâmbă a capului,prin atacul urechii medii şi interne Este cauzată de bacterii (pasteurella multocida), poate cunoaşte o evoluţie acută sau cronică.Este exemplul tipic al bolii multifactoriale,contribuind mai mulţi factori agravanţi la declanşarea bolii. Agentul patogen pasteurella multocida se găseşte în orificiile nazale,mucoasa nazală a animalelor sănătoase.Factori agravanţi ,cum ar fi curentul,umezeala,concentraţii de amoniac,etc, slăbesc imunitatea organismului,declanşând
boala.Se adaugă şi alte bacteria (bordetella bronchiseptica, staphylococus aureus)
care agravează boala.
La inceput se poate observa o usoară scurgere nazală apaoasă,care devine ulterior purulentă.Orificiul nazal este lipit,acoperit cu o crustă şi murdărit cu particule de praf.Animalele sunt apatice,blană zburlită şi fără strălucire.Semnele bolii se accentuează,iar în 2-8 zile iepurii mor.La alţi iepuri simptomele bolii dispar când factorii vătămatori sunt înlaturaţi sau când se realizează un tratament bine ţintit.Boala poate izbucni însă oricând fiindcă agenţii patogeni există încă în continuare în corpul animalului sau în habitatul acestuia. Alte forme ale pasteurulozei:
-inflamaţia purulentă a ochilor
-abcesele pielii şi a regiunilor subcutanate apar prin pătrunderea agenţilor patogeni
-infecţii purulente uterine la iepuroaice,adesea ca urmare a rănilor provocate de fătare
-inflamaţia testicolelor la iepuroi
În formă acută:
- animalele sunt subfebrile sau normoterme;
- lipsa poftei de mâncare ;
- bătăile inimii sunt accelerate şi respiraţia de asemenea ;
- din nări se scurge mucus
- uneori constipaţie, urmată de diaree şi abdomen balonat.
În formă cronică :
- stare generala rea ( la fel ca la forma precedentă);
- blana lipsită de luciu, păr zburlit;
- strănut, urmate de secretii mucopurulente care determina formarea de cruste la vârful nasului
- respiraţie greoaie ;
- conjunctivita, blefarita şi sinuzita purulentă ;
- bronhopneumonie ;
- uneori diaree.
În toate cazurile animalele slăbesc sfârşitul fiind moartea dupa o evoluţie de câteva săptamâni sau luni.
Tratament
Se pot folosi :
- Neomicină 0,02 g/kg/os ( pe gură, în apa de baut) ;
- Suzotril 0,25-0,3ml/kg/i.m ;
- Sulfatimidin sau Sulfatiazol 0,4 ml/os.
Trebuie evitate medicamentele toxice pentru iepure :
- Penicilina;
- Lincomicina;
- Ampicilina;
- Monenzimul
II.2.Coriza contagioasă
Este boala ce se manifestă prin febră, inapetenţă, strănut,scurgeri mucopurulente din nări. Boala poate duce la unele complicaţii cum ar fi: sinuzită,otită,pericardită,pleuropericardită. În aceste situaţii animalul moare in 3-4 zile. Apariţia bolii este favorizată de o serie de factori cum ar fi:umezeală,curenţii de aer,variaţii de temperatură, carenţă alimentară, transport obositor. Animalele bolnave vor fi imediat izolate şi tratate medicamentos.
Tratamentul se efectuează cu:
-cloracid solutie injectabilă -30-50 mg/kg greutate vie.timp de 3.4 zile
-soluţie de ultraseptil injectabil 0.5 ml/kg, timp de 4 zile
Prevenirea bolii constă în asigurarea unui climat uscat în adăpost,evitarea curenţilor şi a factorilor ce
favorizează apariţia bolii.
II.3 Conjuctivita
Produsă de diferiti agenți microbieni,de răceală, praf,nisip,curenţi de aer,corpi străini,substanţe chimice iritante;
Devine congestivă în unghiul intern al ochiului,după care apare o secreţie seromucosă care devine
purulentă.Exudatul purulent se scurge pe obraji.Mai târziu cade parul de pe regiunile atinse de puroi.
Tratament:dupa toaleta regiunii se spală conjunctivita cu o soluţie de 3% acid boric cu ceai de muşetel,
după care facem o instilatie de penicilină.Tratamentul se poate repeta de 3.4 ori în cazurile
grave.Ca prevenţie,
trebuie ferite animalele de factorii declanşatori.
II.4. Stafilococia
Produsă de un stafilococ foarte rezistent are ca simptome: mastite,ulcere podale,septicemia nou-născuţilor. Simptomatologia este produsa de endotoxinele bacteriene. Apariţia ulcerului este favorizată de situaţia adăpostirii,cu podea dură ,planşee de sârmă unde iepurii în vârstă ,cu greutate mare,îşi rănesc picioarele.Prin aceste răni stafilococci infiltraţi produc un abces inflamator purulent.Deschizându-se,abcesul se transformă în plagă ulceroasă şi hemoragică.Se poate ajunge la septicemie,cu efect letal. Se face toaleta regiunii,se îndepartează puroiul.Cavitatea abscesului va fi bandijonată cu tinctură de iod sau acid fenic 5%, după care se introduce un unguent de cloracid;Se va asigura un aşternut moale,neiritant. Boala poate fi prevenită prin întreţinerea igienică a
animalelor.Pe pardoseala cuştii se aşează scânduri de odihnă.Animalele vor avea raţii echilibrate,cu o cantitate suficienta de săruri minerale şi vitamine. Se efectuează dezinfecţia periodică a cuştilor.
II.5.Listerioza
-boală infecţioasă produsă de bacterii din genul Listeria, Listeria monocitogenes.
-se exprimă clinic fie ca o entitate septicemică, fie prin encefalită, fie prin avorturi.
Anatomo-patologic: focare nodulare în diferite ţesuturi şi organe (ficat, splină, SNC). La unele specii se
exprimă prin creşterea monocitelor.
-apare şi la om
-afectează SNC, se termină prin deces
-avort inclusiv la om
-la animalele hrănite cu silozuri are frecvenţă mai mare (se mai numeşte boala de siloz)
Se deosebeste de bacilul rujetului prin faptul ca e mobilă.
Etiologie: Listeria monocitogenes are o structura antigenică heterogenă, există cel puţin 4 tipuri antigenice distincte (I, II, III, IV (IVa, IVb)). Produce o exotoxină (hemolizină) - evidenţierea ei are valoare de diagnostic.
Determina creşterea monocitelor în sange, organele hematoformatoare sau de depozit.Sunt receptive mai ales oile, porcii, taurinele, caii, cainii, păsarile (gaina, rata, curca, porumbei), rozatoare (iepuri, cobai), pesti (păstrav), moluşte.
Surse de infecţie:
-primare - animale bolnave sau trecute prin boală, mai ales cele care au avortat - învelitorile sunt bogate în germeni. Boala apare şi dispare brusc, pentru a reapare anul urmator la repetarea factorilor de risc. -secundare - microbul rezistă în sol, inclusiv în apa sărată, în apele dulci - peştii, broaştele sunt purtătoare şi eliminatoare de germeni, lipsa furajelor bogate în glucide e un factor de risc (administrarea glucozei determina ameliorarea semnelor de boală) la care se adaugă gestaţia care determină creşterea corpilor cetonici. Boala apare sub forma de cazuri sporadice, rar enzootice. Într-un areal boala se menţine mai mulţi ani indiferent de măsurile care se iau; e menţinută în sol mai ales de rozatoare. Listeria e o bacterie cu rezistenţă slabă chiar şi în culturi. Un mod de transmitere sunt şi larvele unor paraziţi (Oestrus ) care ajung în sinusuri până chiar în SN. Clinic există 3 forme in funcţie de specia receptivă:
1. - tipul encefalo-meningial = cel mai grav, e însoţit şi de avort, frecvent la rumegătoare, porc şi om.
Este o zoonoză gravă, mai ales la femeile gravide (avort), frecvent determină exitus.
2. - tipul necrotic cu mononucleoză = tulburări inclusiv în țesuturile dotate cu celule STEM, monocit
3. - tipul septicemic -determină septicemie, apoi la locul de localizare a listeriilor se produc necroze. Infecţia se produce pe multe căi de regulă prin ingestie dar şi prin mucoase lezate. La pui in primele 10 zilzzile de viaţă determină sindrom de febră, tulburari digestive, moarte în 24-48 de ore, apare frecvent la aduadulţi, produce avort frecvent la un număr mare de femele gestante (se pot pierde 50% din produşi). Listerioza se poate confundă cu boli ca: turbarea, boala Aujeszky, cenuroza;
Tratament: antiinfecţios + substanţe energetice din categoria glucidelor sau glucoza i.v., tetracicline, etc. Profilaxie: -nespecifică – eliminarea animalelor care au avortat sau care s-au remis precoce, renunțarea la furafurajul conservat, deratizări periodice, imunoprofilaxia cu tulpini neagresive determină apariţia de anticorpi.
Mai rar întâlnim:bordeteloza,rodenţioza(pseudotuberculoza),tuberculoza,tularemia,salmoneloza.
III.BOLILE PARAZITARE
III.1.Coccidioza iepurilor
Este o boala parazitară, care afectează tineretul cu vârste cuprinse între 16-40 zile. Surse de infestare: fecalele iepurilor infestaţi cu oochişti care poluează cuştile, apa, furajele.
Factori favorizanţi :
- aglomerările de animale ;
- igiena deficitară ;
- umiditatea ridicată ;
- carenţele alimentare.
Simptome :
În forma intestinală frecvent la vârsta de 6-18 săptămâni se constată :
- înmuierea crotinelor ;
- tristeţe, lipsa poftei de mâncare ;
- abdomen balonat ;
- dupa 6-7 zile diaree apoasă, cu miros respingător;
- slăbire, deshidratare, apetit ridicat pentru apă, urinări dese ;
În formele cronice, constipaţia alternează cu diareea, animalele slăbesc, prezintă ascită (lichid în abdomen) şi mor dupa 2-3 săptămâni. În forma hepatică, starea generală se alterează, mucoasele sunt palide, datorită anemiei subicterului. Iepurele urinează des, prezintă diaree. Animalul moare în 10-12 zile.
Coccidioza la iepuri prezintă două forme:
-intestinală
-hepatică, excepţional se mai găseşte forma oto-rino-faringiană
Eimeria perforans - în duoden şi ileon
-intestinalis - 10-15 cm deasupra valvulei ileocecale
-magna - în cecum şi colon
-stidae - în ficat (canalele biliare)
Din punct de vedere epizootologic sursele de infecţie sunt iepurii adulţi purtători - contaminare prin furaje si
apă .Dezvoltarea se face intracelular.
Adăposturile umede sunt un factor favorizant.
-elementul infestant este oochistul, oochistii vor fi eliminaţi ulterior prin fecale
-gazda definitivă este animalul în care are loc înmulţirea sexuată
-la Eimeria si Izospora este necesar un timp în mediul exterior în care oochistii evoluează şi devin infestanţi (în condiţii de temperatură şi umiditate), (24-96 de ore) - masa germinativă se transformă în sporoblaşti cu sporozoizi (4 sporoblaşti x 2 = 8 sporozoizi la Eimeria, 2 sporoblaşti x 4 = 8 sporozoizi la Izospora).În coccidioze animalele purtătoare elimină prin fecale oochişti => numai în acest stadiu este infestant .În coccidii există o strictă specificitate de specie.
În celulă:
-devine rotund => stadiul de trofozoid
-se organizează => faza de schizon
-se sparge => eliberează merozoizi (= sporozoizi)
-merozoizii pot pătrunde în alte celule => faza de înmultire sexuată. Dupa 2-3 generaţii se trece laînmulţirea sexuată. Un merozoid intră în celulă şi se transformă în microgametocit care conţine microgameţi = elemente sexuale mascule. În altă celulă se formează macrogametocitul cu elementul sexual femel numit macrogamet=> zigotul care iese afară sub formă de oochist = perioada înmulţirii sexuate (sporogonică) -acţiune mecanică (distructivă), toxică, favorizează bacteriile.
Patogeneză:leziuni hemoragice.Toxinele care se absorb in intestin produc hipoproteinemie,hipoalbuminemie,
creşte lipidemia, uremia şi globulinele.
Anatomo-patologic: cadavre slăbite, deshidratate, atrofie musculară, ascită mucoase anemice, catar intestinal,balonare. În forma hepatică se observă: icter, ficatul e mărit, are pe suprafaţa aspect de conopidă datorită nodulilor miliari alb-galbui. În forma intestinală apare diaree puternică, trenul posterior e umed, decubit
lateral, sfincterul anal e deschis. Slăbeşte foarte rapid. În forma hepatică apare anemie, poliurie, ascită. La tineret este o evoluţie foarte gravă.
Microscopic: fecale de la iepure - dacă sunt apoase => examen direct - picatura între lama şi lamela,
examen necropsic, raclat de pe o porţiune de intestin.
Prevenire:
-pentru un număr mic de animale:puietul trebuie izolat de tineretul purtător
-în complexe: se administrează substanţe anticoccigiene în furaj, care se scot cu câteva zile înainte
de sacrificare (10-20) în funcţie de tipul de medicament.
Dezinfecţia se realizează greu în gospodării (înlocuirea pamântului din pardoseală, în complexe se
practică flambarea).
Forma, dimensiunile, timpul de sporulare, perioada prepatentă, localizarea, sunt criterii de localizare şi
evidenţiere a oochiştilor.Patogeneza e aceeaşi.
Leziunile sunt cu pondere pe intestinul subţire, colon şi rect - leziuni hemoragico-necrotice cu sfacelare pe mucoase. Datorită ruperilor de mucoasă intestinală sunt prezente tenesme însoţite de gemete puternice.
Apar fenomene de:
-deshidratare
-hemoragie - daca e la un nivel superior al intestinului fecalele au un aspect negricios
Anatomo-patologic: deshidratare, enterita catarala hemoragico-necrotica.
Microscopic: pentru diareile usor hemoragice.
Necropsie: raclaj de pe mucoase.
Pentru stabilirea diagnosticului se recomandă examinarea la microscop.
Tratament: anticoccigiene, rehidratare pe cale orală sau injectabilă.
Se face diagnostic diferenţiat între enterovirozele care de regulă apar la vârste mai mari şi colibaciloză.
Anticoccigiene: Amprolium 50 mg/kg, Monensin 1mg/kg, Galisan (contine tetraciclina, vit. K, penicilina),
Clorovit.
Tratament
Pentru prevenire se fac tratamente profilactice, iar tineretul se va ţine în cuşti cu podea din grătar, pentru a nu
veni în contact cu fecalele, care constituie principala sursă de infecţie. Pentru tratamentul coccidiozelor intestinale se poate folosi cu bune rezultate Coccistop S; pentru tratamentul cocidiozei hepatice (sunt foarte greu de tratat)-amprol, monesin, iar la coccidioza otorinofaringiană se poate folosi Avatec; Alte produse medicamentoase folosite sunt : Gelyprim, Clortadona.
III.2. Râia psoroptică
Este produsă de Psoroptes cuniculi, care se localizează în interiorul şi la baza urechii. La cazurile mai grave se poate localiza şi pe pielea din jurul urechilor pe gât dar şi pe extremităţi, datorită scărpinatului. Transmiterea parazitului de la un iepure la altul se face prin contact direct, sau indirect prin intermediul crustelor desprinse prin scărpinat. Se admite ca posibilă transmiterea cu ajutorul muştelor. Crustele au culoare grialbicioasă. Iepurele se scarpină insistent cu labele şi scutură capul. Urechea afectată nu mai are poziţia obişnuită şi este imobilă. Animalul ţine capul într-o parte şi poate manifesta tulburări de echilibru şi slăbeşte. Dacă nu se face tratament poate duce chiar la moarte.
Tratament
În cazul în care s-au depistat animale cu râie, se va face un control al tuturor exemplarelor.Iepurii bolnavi se izolează şi se tratează, iar cuştile se deparazitează. Importantă ar fi şi combaterea muştelor.Aşternutul se va arde. Foarte important, este iniţial înmuierea crustelor cu glicerina sau ulei alimentar. Dupa înmuiere, crustele seîndepartează şi se aplică substanţa acaricidă, de preferat în amestec cu uleiul vegetal. Ca substanţe se pot folosi cu succes Ivermectinele (Ivomec), local, dar şi pe cale generală.
Tratamentul se repetă de cel puţin doua ori, la un interval de 7-10 zile.
III.3. Râia notoiedrică
Mai este cunoscută şi sub denumirea de "râia capului". Este mai rar intalnită. Poate evolua simultan cu râia provocată de Psoroptes cuniculi. Regiunile afectate (zona din jurul gurii, al ochilor sau nasului, uneori întinzandu-se pe tot corpul) ramân fără păr şi se acoperă cu cruste groase de culoare cenusie.La masculi se poate extinde şi in regiunea organelor genitale, coapse si gambe.
Tratament
Neguvon 1-2%, local cu repetare la 7-10 zile.
IV. BOLI DE NUTRIŢIE
Sunt cauzate de o furajare neconformă cu cerinţele reale ale animalelor.Cele mai indicate pentru iepuri sunt furajele granulate, deoarece nu conţin praf care irită mucoasa nazală şi pot contribui la agravarea unor boli (dacă sunt purtatori), precum pasteureloză. Se pot face si furaje negranulate, respectând parametrii furajului, dar sunt destul de greu de realizat, deoarece solicită un grad înalt de tehnicitate; impedimentul major reprezentând printre altele şi praful, iar ingestia de hrană este mai redusă decât la cel granulat. Pentru testarea furajului negranulat pe un anumit lot, se poate folosi un lot martor(de aceeaşi vârstă cu lotul testat) care să fie hrănit cu furaj granulat şi se vor compara rezultatele obţinute cu cele două loturi.
Un factor major de care trebuie ţinut cont este echilibrul între CB şi PB, astfel :
-PB mai mic de 16% şi CB mai mic de 12%- risc de diaree;
-PB mai mic de 16% şi CB 12-15%- producţie scazută, dar securitate ridicată pentru diaree;
-PB>18% şi CB 12-15%- risc de diaree;
-PB>18% şi CB mai mic de 12%- diaree in majoritatea cazurilorÎn general iepurii valorifică destul de bine o gamă larga de furaje, dar cele mai bune rezultate se obţin dacă se utilizează furaje combinate complete, cerinţele în energie metabolizantă (EM), proteină brută(PB), aminoacizi (lizină, metionină, cistină, argină, triptofan), celuloză brută (CB) şi grăsimi brute(GB)cum ar fi :
-tineret 4-12 saptămâni-EM 2400 kcal/kg; PB 15%,lizină 0,6%, argină 0,9%,triptofan 0,18%
metionină+cistină 0,5%,CB 14%, GB 3%;
-femele în lactaţie- EM 2600 kcal/kg, PB 18%, lizină 0,75%, argină 0,8%,triptofan 0,22%
metionină+cistină 0,6%,CB 12%,GB 5%;
-femele gestante şi reproducători- EM 2400 kcal/kg; PB 15%,;lizină 0,6%, argină 0,9%,triptofan
0,18% metionină+cistină 0,5%;CB 14%; GB 3%;
Deoarece furajarea diferenţiată este mai greu de realizat, se poate folosi furaj unic pentru toate categoriile
menţionate : EM 2400 kcal/kg; PB 17%,;lizina 0,7%, argină 0,9%,triptofan 0,2% metionină+cistină 0,6%;CB
14%; GB 3%.
Distingem boli sau tulburări provocate de carenţa sau excesul de protide,lipide şi glucide.
1. Boli provocate de carenţa sau excesul de protide
Carenţa de protide se manifestă in cazul iepurilor adulţi prin scăderea producţiei (de lapte,carne, blana) şi slăbire progresivă. În acelaşi timp se constată şi tulburări la nivelul sferei genitale (dispariţia căldurilor,infecunditate).În cazul tineretului carenţa de protide duce la distrofii,infantilism,scăderea rezistenţei la îmbolnăviri.
2. Boli provocate de carenţa sau excesul de glucide
Carenţa în glucide a raţiilor alimentare administrate poate duce la cetonemie şi toxiemie de gestaţie. Excesul de glucide din raţie determină carenţa în vitamina B.Prevenirea unor astfel de tulburări se realizează prin echilibrarea raţiilor alimentare şi stabilirea unui raport just între fibroase şi concentrate administrate în hrana iepurilor.
PASTEURELOZA (septicemia hemoragica )
Perioada de incubatie este de 24-48 ore .Evolutia bolii poate fi supraacuta , acuta sau cronica . Forma supraacuta debuteaza brusc cu febra ,apatie , respiratie dispneica si congestionarea mucoaselor . Moartea survine in cel mult 24 de ore de la debut . Forma acuta se manifesta prin subfebrilitate,anorexie, dispnee jetej mucopurulent, sensibilitate toracica , simptome care denota instalarea pleuritei si a pneumoniei si simptome gigestive ( constipatie urmata de diaree , meteorism.Aceasta forma de pasteurelozase incheie prin moarte ( dupa o evolutie de 4-10 zile )sau prin cronicizare. Forma cronica se caracterizeaza prin faptul ca iepurii slabesc, mucoasele aparente sunt anemice, iar blana este zbarlita si lipsita de luciu . Moartea iepurilor survine dupa 4-6 saptamani de la debutul bolii.
COMBATEREA
IEPURII SE SUPUN TRATAMENTULUI CU S
TREPTOMICINA ( 0,03-0,05 ADMINISTRATA I.M LA INTERVAL DE 12 ORE )
CLORAMFENICOL ( 0,003-0,1G/KG ADMINISTRAT I.M )
SUZOTRII(0,25-0,3ML/KG ADMINISTRAT I.M O DATA PE ZI )
DIMETRIDAZOL( 0,005-G/KG IN 20 ML APA DE BAUT PENTRU UN IEPURE )SI SER ANTIPASTEURELIC MAMIFER . NU SE ADMINISTREAZA PENICILINA , AMPICILINA SI MONEZIN , CARE SUNT TOXICE PT IEPURI
PESTORIN MORMYX
Aceste două boli infecţioase grave cauzează mari pagube economice datorate morţii în masă a animalelor în primul rând în crescătoriile în care proprietarii au subapreciat aceste boli, nu au vaccinat iepurii sau i-au vaccinat în perioada în care crescătoria lor a fost deja sub pericolul mixomatozei şi au început să moară primii iepuri.
MIXOMATOZA IEPURILOR – agentul patogen este virusul periculos din familia P o x v i r i d a e , s u b - f a m i l i a C h o n d r o p o x v i r i n a e ş i g e n u l. Leporipoxvirus. Boala se răspândeşte printre iepuri direct, prin aer, praf, înţepături de insecte şi indirect prin hrană şi prin uneltele din crescătorie.
După o perioadă de incubaţie de 6 până la 10 zile se ajunge la eliberare secreţiilor serice, la început, după care purulente şi la conglutinarea pleoapelor. Apar modificări geniculate de mixomatoză pe urechi, cap şi pe exteriorul organelor genitale. Ca urmare a intumescenţei mucoasei nazale iepurele respiră greu. După 12 până la 14 zile, iepurii mor (degradare, extenuare). În ultima perioadă este frecventă aşa numita
„mixomatoza pulmonară“, care se e v i d e n ţ i a z ă p r i n p r e d o m i n a n t e s i m p t o m e c l i n i c e p u l m o n a r e , mixomatoza apărând sporadic sau deloc.
CIUMA IEPURILOR – boală hemoragică virală a iepurilor, RHDV – este o boalăcare încă mai trezeşte interesul atât al
medicilor veterinari cât şi pe cel al
crescătorilor de iepuri. Pentru prima
oară a fost descrisă în anul 1984 în China,
de unde în următorii trei ani s-a
răspândit în Europa. În prezent apare
deja în mai mult de 40 de ţări de pe patru
continente. Dacă are loc izbucnirea
infecţiei în crescătoriile de iepuri, prin
moartea animalelor se ajungă la mari
pagube materiale, ceea ce este foarte
important în cazul morţii exemplarelor
d e r e p r o d u c e r e . M o r t a l i t a t e a î n
crescătoriile afectate poate ajunge până
la sută la sută.
Agentul patogen al bolii este un virus din familia Calicivirus, care este foarte rezistent în mediul exterior. Boala se răspândeşte direct între iepuri (este
importantă eliminarea exemplarelor cu simptome ale bolii, cum ar fi, atonie, somnolenţă, convulsii, secreţii nazale cu s â n g e ) p r i n a e r, p r i n p ra f, p r i n înţepăturile de insecte, sau indirect prin hrană sau uneltele din crescătorie. La răspândirea rapidă a bolii îşi aduc aportul insuficienta alimentaţie a a n i m a l e l o r ş i z o o - i g i e n a necorespunzătoare din crescătorii.
Cel mai frecvent, ciuma iepurilor are loc s u b f o r m ă p r e a c u t ă s a u a c u t ă . Simptome clinice: atonie, somnolenţă, inapetenţă, după câteva ore pot apare simptome nervoase – pareze, paralizii, convulsii, edem al conjunctivei, eventual cianoza. De obicei, evoluţia este foarte rapidă – animalul moare în decursul a
12 până la 14 ore de la apariţia primelor s i m p t o m e c l i n i c e . F r e c v e n t s u n t descoperiţi iepuri morţi fără nici un fel de simptome, în general exemplare în condiţie bună.
Terapia, prevenţia
Nu există o terapie a ciumei şi a mixomatozei iepurilor cu ajutorul preparatelor medicale de tratament, singura protecţie eficientă împotriva acestor boli o reprezintă vaccinarea din
timp şi periodică. Din punct de vedere epizootologic trebuie impusă vaccinarea în masă a iepurilor împotriva ciumei, iar apoi respectarea principiului în fiecare crescătorie. Animalele care nu sunt imune pot deveni o sursă de infecţie pentru celelalte şi o cauză a extinderii şi măririi virulenţei familiilor de viruşi de teren.
Factori care pot influenţa efectul v a c c i n ă r i i i e p u r i l o r î m p o t r i v a mixomatozei:
n păstrarea imunităţii colostrale (până la vârsta de 4 săptămâni) – imunitatea obţinută de la mamă interferează cu vaccinarea
n vaccinarea animalelor în faza prodromlă – având în vedere durata de incubare a mixomatozei (7 până la 14 zile), se poate presupune că în crescătoriile ameninţate, după efectuareavaccinării, să apară noi cazuri de îmbolnăvire de abia după două săptămâni de la vaccinare
n inactivarea antigenei vie de vaccinare – depozitarea vaccinului, modul de aplicare
n incapacitatea individuală de formare a replicii imunitare.
Producătorul ceh de preparate
medicale veterinare, societatea
Bioveta, a. s. Ivanovice na Hané,
pentru vaccinarea de protecţie a
iepurilor împotriva ciumei şi
m i x o m a t o z e i , o f e r ă v a c c i n u l
combinat PESTORIN MORMYX inj.
sicc, pentru aplicare subcutanată.
Vaccinul se livrează în diferite
ambalaje, inclusiv cu o singură doză
pentru iepurii hobby. Dozele sunt
prevăzute cu etichete detaşabile
pentru aplicarea în carnetul de
vaccinare al iepurelui, carnet care
s e r v e ş t e l a e v i d e n ţ i e r e a
vaccinărilor periodice a iepurelui.
Vaccinul serveşte la vaccinarea de p r o t e c ţ i e p r i n t r - o s i n g u r ă înţepătură a iepurilor sănătoşi clinic împotriva bolilor hemoragice şi mixomatozei la iepuri; este compus din componenta lichidă şi din cea liofilă:
C o m p o n e n t a l i c h i d ă : C a l i c i v i r u s septicemiae haemorrhagiae cuniculi (solutio organorum) – min. 128 HA, ser fiziologic tampon, hidroxid de aluminiu, merthiolat
C o m p o n e n t a l i o f i l ă : P o x v i r u s m y x o m a t o s a e a t t e n u a t u m – min. 103,3TCID , mediu de cultivare MEM, mediu de liofilizare
Liofilizatul se dizolvă în componentă l i c h i d ă a va c c i n u l u i ca re t re b u i e întrebuinţat până în 2 ore de la dizolvare.
Pentru întrebuinţarea vaccinelor societăţii Bioveta a.s. recomandăm următoarea schemă de imunizare
n Iepurii se vaccinează pentru prima dată la vârsta de 10 săptămâni, cu vaccinele Pestorin Mormyx sau Pestorin (preparat în proces de înregistrare).
n În cazul unei situaţii nefavorabile de contaminare, se poate vaccina cu vaccinul Pestorin (preparat în proces de înregistrare) de la
vârsta de 6 săptămâni, cu revaccinare la 4 săptămâni.
n La animalele de reproducţie se recomandă revaccinarea cu vaccinul Pestorin Mormyx împotriva mixomatozei la intervale de 6 luni şi împotriva ciumei la intervale de 12 luni; cu
vaccinul Pestorin împotriva ciumei întotdeauna după 12 luni.
n Având în vedere că boala depinde de sezon, se impune ca vaccinarea (revaccinarea) să se efectueze în aşa fel încât în perioada critică de apariţie a maladiei animalele să
fie în deplină imunitate. Datorită posibilităţii apariţiei nor reacţii locale nu se recomandă sacrificarea iepurilor pentru consum până în 7 zile de la vaccinare.
n Doză – 1 ml indiferent de mărime.
n Ambalaj – 5×1 ml, 1×20 ml, 5×20
ml, Pestorin şi în ambalaj de 50 ml
6 comentarii...
Share on twitter Share on linkedin Share on facebook Share on email More Sharing Services
